Stimate Domnule Prim-ministru Mihai Răzvan Ungureanu,

Subsemnatul(a),

cetăţean al acestei ţări, solicit demiterea dlui Marin Anton, secretar de stat la Ministerul Mediului şi Pădurilor, ca urmare a afirmaţiilor scandaloase şi a poziţiei exprimate în calitatea sa oficială în cadrul emisiunii „Judecă tu!” din data de 23 februarie 2012, difuzată de TVR1.

Domnul Anton a fost invitat în emisiune în calitate de reprezentant al Ministerului Mediului şi Pădurilor şi de preşedinte al Comisiei de Analiză Tehnică (CAT) a proiectului Roşia Montană, organism interministerial care, conform H.G. 445/ 2009, art.7, are rolul esenţial în procedura de evaluare a impactului asupra mediului pe care îl va avea acest extrem de controversat proiect minier. Aşa cum stipulează alineatul 3 al articolului de lege citat, Comisia are misiunea de a evalua sine ira et studio soluţiile tehnice propuse de titular şi să judece răspunsurile oferite de acesta atunci când i se solicită precizări. Prin aceasta, comisia reprezintă garanţia oferită cetăţenilor că proiectul a fost corect evaluat de către autorităţi.

Cu toate acestea, deşi Comisia nu şi-a finalizat încă dezbaterile, dl Anton, în calitatea sa de preşedinte al CAT, a afirmat în cadrul emisiunii sus-menţionate că cianurile nu reprezintă niciun pericol şi, în consecinţă, proiectul propus de RMGC este un „proiect de aur curat pentru România” care nu pune, per ansamblu, niciun fel de probleme pentru mediu sau pentru sănătatea oamenilor. Confruntat cu cifre concrete (citate de dna Ştefania Simion, consilierul juridic al Asociaţiei „Alburnus Maior”), referitoare la cantitatea enormă de acid cianhidric emis în aer, cifre oferite chiar de către Roşia Montană Gold Corporation în Raportul la Studiul de impact asupra mediului, dl Anton şi-a dovedit incompetenţa atât prin aiuritoarea afirmaţie că emisiile de acid cianhidric nu reprezintă o problemă de mediu cât şi prin necunoaşterea conţinutului documentului menţionat pe care ar fi trebuit sa-l evalueze („de unde a scos dna Simion acele cifre?”). Aşadar, dl Anton nu ştie că emisiile de acid cianhidric[1] în atmosferă reprezintă o problemă gravă de mediu, aşa cum a statuat şi CEDO (în cauza 6702/01 Tătar şi Tătar contra României[2]) Prin urmare, dl Anton, ca reprezentant al autorităţilor, nu ia în seamă cifrele relevante şi îngrijorătoare pe care chiar compania RMGC le pune la dispoziţie, considerând proiectul mai puţin problematic decât afirmă titularul însuşi!

Un argument în plus pentru a pune la îndoială rezultatul evaluării făcute de  Comisia de Analiză Tehnică prezidată de dl Anton este procesul-verbal de verificare a amplasamentului, redactat de CAT în data de 23.10.2011 şi care poate fi accesat pe site-ul Ministerului Mediului. În acest proces-verbal regăsim o descriere halucinantă a realităţii din teren. Menţionăm doar câteva aspecte: conform CAT, bisericile istorice şi casele locuite de pe Valea Cornei nu sunt altceva decât „construcţii izolate”, fauna este practic inexistentă deoarece „în timpul vizitei nu au fost observate exemplare sălbatice de animale (probabil şi din cauza transportului cu autovehicule de teren)” (sic!), locuinţele şi clădirile istorice din zonă (existente in situ!) sunt cele care „se suprapun” peste amprenta iazului de decantare (care se află încă în stare de proiect!) şi nu invers. Insinuând asupra unor metode de persuasiune pe care preferăm să nu le amintim aici, în procesul verbal se afirmă că unii dintre locuitorii din aria de exploatare „nu au optat ÎNCĂ” [s.n.] pentru niciuna dintre soluţiile oferite de companie, respectiv relocarea sau despăgubirea în bani. Lecturarea acestui document lasă impresia că este redactat de compania RMGC nicidecum de un organism al Statului interesat într-o evaluare obiectivă. Documentul redactat de CAT pleacă de la premisa că proiectul este benefic şi, în orice caz, aplicarea lui este considerată ca prioritară faţă de orice alt considerent. Membri CAT şi dl Marin Anton, în calitate de preşedinte şi semnatar al procesului verbal menţionat, nu par să fi auzit de dreptul constituţional la respectarea proprietăţii, de legea monumentelor istorice sau chiar de legea minelor, care interzice exploatarea în zone locuite şi ocupate de monumente istorice.

Acest tip de atitudine, refractară la argumente şi sfidătoare faţă de situaţii şi fapte verificabile, manifestată în repetate rânduri de autorităţile statului în raport cu proiectul minier de la Roşia Montană, au obligat societatea civilă să apeleze la instanţele de judecată. Numeroasele acţiuni câştigate sunt motive de bucurie pentru triumful justiţiei, dar sunt mai ales un motiv de îngrijorare pentru cauzele care le-au generat.

În mai multe rânduri în cursul emisiunii, dl Anton a amintit principiul conform căruia „poluatorul plăteşte”, dar fiind întrebat cine a plătit pentru accidentul cu cianuri de la Baia Mare din anul 2000[3], a afirmat iniţial – în mod fals – că poluatorul este cel care a plătit, pentru a recunoaşte ulterior că nu ştie nimic despre acest important subiect. Prin urmare, informaţii care privesc deversările cu cianură, responsabilitatea asumării costului de refacere a mediului (100 milioane de euro datorate Ungariei) şi rolul statului român de a trage la răspundere poluatorul sunt necunoscute dlui Marin Anton.

 Superficialitatea cu care autorităţile de mediu tratează cel mai grav accident de deversare de cianuri din Europa pune sub semnul întrebării întreg procesul de evaluare a riscului de mediu în cazul proiectului minier propus la Roşia Montană şi conduce la concluzia că nu se doreşte a se învăţa nimic din greşelile trecutului.

În concluzie, îmi permit, domnule prim-ministru, să vă aduc la cunoştinţă că prestaţia dlui secretar de stat Marin Anton la emisiunea menţionată a adus prejudicii statului român, deoarece a exprimat cu insistenţă admiraţia şi susţinerea faţă de proiectul pe care ar trebui să-l evalueze de pe o poziţie imparţială. Această atitudine a amplificat efectul negativ pe care l-a avut intervenţia reprezentantului Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, dl Vasile Timis, care a afirmat că decizia de a da sau de a nu da undă verde hotărârii de guvern privind acordul de mediu este exclusiv o „decizie politică”. Prin aceasta s-a recunoscut public de către demnitari ai statului că politizarea administraţiei publice româneşti a atins o cotă periculoasă, opinia publică fiind îndreptăţită să creadă că oportunismul politicianist poate înlocui o analiză de specialitate într-un proiect cu un grad de periculozitate extrem de ridicat.

În consecinţă, consider că procedura de evaluare a impactului asupra mediului al proiectului minier Roşia Montană este în realitate un simulacru birocratic.

Stimate domnule Prim-ministru,

Vă rog să luaţi în considerare că exemple asemenea celor de mai sus alimentează suspiciunea societăţii civile cu privire la poziţia adoptată de guvernul României faţă de proiectul propus de RMGC. Aceste exemple au capacitatea de a reflecta practici nedemocratice şi sfidătoare la adresa bunului-simţ.

Demiterea secretarului de stat Marin Anton ar fi un semnal adresat societăţii civile, o speranţă că acum, în ultimul ceas pentru viitorul Roşiei Montane, Comisia de Analiză Tehnică a Ministerului Mediului îşi va îndeplini corect misiunea.

[1] Cunoscut în Al Doilea Război Mondial sub denumirea comercială de Zyklon B, acidul cianhidric este interzis prin „Convenţia privind interzicerea dezvoltării, producerii, stocării şi folosirii armelor chimice si distrugerea acestora”, deschisă spre semnare la Paris în 1993.

[2] A se vedea comentariul hotărârii CEDO din 27 ianuarie 2009: http://www.juridice.ro/38630/hotararea-tatar-impotriva-romaniei-dreptul-la-un-mediu-sanatos.html

[3] http://www.grida.no/publications/et/ep3/page/2589.aspx; Despre consecinţele accidentului, după 10 ani, aici: http://www.dw.de/dw/article/0,,5177371,00.html